cuprins:
1. pre-facerea,
2. facerea
3. ridicând pleoapele peste facere
4. rugăciunea
5. rugăciunea de Întâmpinarea Domnului
6. când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe alb

Toate doemele fac parte din volumul de Doeme de dor și doară scrise de  

Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușa

Support the show

când devii vis a rotund mirosind desenând alb pe alb

se făcea că

erai tu

împreună cu

mine care erai

pielea mea albă de zăpadă care era

şi tu

clocotitor pe dinlăuntru

ca zborul rotund

care topeai contururile mele

cele desenate de mâna care poposea agale pe sunetele care veneam să fiu

se făcea că

pielea mea unduitoare de nisip era 

şi tu adulmecându-mă

stăruitor val pe dinlăuntru împrăştiai marginile mele

rostuind castele umede clipirii

se făcea că

din întuneric mă curbam sub răsuflarea ta

şi tu, oh, tu,

purtătorule de lumină

spulberai din penumbre toate umbrele mele cele fără de umbre

fiindă

se făcea

că mă faci

că mă prefaci

fără contururi

sau țărmuri

aşa

ca şi cum

din bucata aceea nefăcută din tine

şi eu deveneam

pe tine te deveneam

devenindu-mă

alb pe alb

 doem de Mirela Mareş şi Andrei Filip

18 noiembrie 2015 

cuprins:
1. pre-facerea,
2. facerea
3. ridicând pleoapele peste facere
4. rugăciunea
5. rugăciunea de Întâmpinarea Domnului

Toate doemele fac parte din volumul de Doeme de dor și doară scrise de  

Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușa

rugăciunea de Întâmpinarea Domnului

Doamne

dă-mi ochiul cel ce mângâie aripile de cuvinte

dă-mi mâna ce-l priveşte

dinspre lut înspre slovă

dă-mi spaima zorilor din pragul suspinului

când din două lumini

ce ne facem

împletim aceeaşi umbra

în setea frunzelor de toamnă

în setea curcubeului de ploaie

în setea cubului de sferă

şi

Doamne

te rog

Doamne

nu mă lăsa singură lângă bărbatul meu când scrie

cu sângele meu

cu sângele lui

istoria vremurilor ce vor să vie

în calea Domnului

Amin!

Miruța Mareş & Adrian Constantin Burdușa

în anul 7525 luna lui făurar a doua zi

Cetatea lui Bucur

Copyright © 2017

ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™,

All Rights Reserved

Aici sunt recitate primele patru doeme din volumul Doreme de dor și doară în varianta interpretării date de autori.

ruģăciune

 

m-ai scris curgerii

m-ai scris sângerii

clătindu-ți gura uscată

în ochiul de apă

privirea ce a căzut pe şoldul meu

alb ca zăpada

a zicere leneşă

a alinare ademenitoare

a dor crâncen

până ce şoldul meu

se înnoadă cu palma ta

privirea aceea care mă țintuie

m-a scris patimii

tu

zborule

dezmiardă-mă

dezice-mă

dezlănțuie-mă

şi pierde-te în  ochiurile de apă 

să-ți recâştigi lacrima

ce tocmai am sărutat-o privirii

iartă-mă!

Mareş Miruța & Adrian Constantin Burdușa în a anul 7525 luna lui gerar a opta zi Cetatea lui Bucur Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™, All Rights Reserved  Page 1

 pre-facerea

gândul tău

e o debarcare la țărmul zborului

a sunetelor neîmblânzite

de căderea întru tăcere

cuvântul tău

cotropeşte

tărâmul ochiului meu

până la tăişul genelor

ce-ți poartă povara sărutului

despicând dureros

pleoapa de pleoapă

şi ziua de zi

versul tău

e acea îmbrățişare

de care

eu însămi

încerc să te salvez

cu trupul meu împrăştiat

în răstigniri

pendulând disperat

în spațiul dintre gânduri

dintre cuvinte

până la geamătul aerului

care se învârte neputincios

de jur împrejurul trupurilor noastre

şi umbra mea cade 

peste tine

în timp ce

umbra ta mă striveşte-ntr-un strigăt

pe care tu îl numeşti simplu

poem

 



 facerea

- doem -

era

la începutul inceputurilor

când lacrima era lacrimă

şi gestul era gest

şi valul venea din lumină

călărind zborul

în fiecare semn de pasăre

era când sfredeleam o lacrimă

cu o secundă

şi lacrima curgea

şi ziua ningea

şi noaptea începea să plângă

întristătoriu

şi

nimic

dar nimic nu mai era la fel

apoi veni ziua

când lumea se curba înlăuntrul său

în cer

şi cerul era atât de mare

câtă mare era

şi marea era atât de cer

cât cer rămânea

la fel de departe

la fel de aproape

şi clepsidral

curgeau toatele

într-un zgomot crescătoriu

de codru metalic

şi

nimic 

dar

nimic nu mai era la fel

obsesiv

linia metalică a orizontului

se înnodă în cuprindere

în frângere şi plângere

cerul şi marea

valul şi zborul

acoperindu-se de nori

era noapte

şi

nu vedea nimeni atât de departe

şi

de era cer

de era mare

totuna era

şi se crăpă oul

orizontului

şi înnodă în întuneric

şi cerul şi marea

într-o contemplare din interior

ce adumbri orice geometrie

undeva cineva

linease oul şi oul se crăpase

orizontal

într-o nesfâşită plângere

clepsidrală

şi aşa fú facerea lumii

o mărginire orizontală

de orizont

şi atât

apoi plouă mult

şi plânse mult

şi marea

şi cerul

şi multul cel mult

şi Dumnezeu se odihni prelung

cât necuprinderea nu poat

ridicând pleoapele peste facere

 (doem)

astâmpăr adâncul nopții cu pleoapele

îmi înmoi genele în întunericul nopții

şi pe prima filă a zorilor

îți scriu primele cuvinte ce-mi vin in minte

îmi sprijin tâmpla de umărul tău

şi simt cum respiri rostogolirea fiecărei secunde

se crapă din nou de zi în privirea ta

- din noaptea mea s-a crăpat de zi deja -

şi ni se face dis-de-primavară atât de adânc

încât miroase  fecund a deplin

până la ghizdurile fântânii

cu apă vie

soarbe-mă de sete - îți zic -

să te sorb de dor până înfloresc ca o lacrimă

răsărindu-mă uşor

în zborul tău însemnat de lumină

 Mirela Mareş & Andrei Filip 16 martie 2016 Bucureşti