Showing results by publisher "Humanitas" in All Categories

Viata omului este fragila. Fiecare fapta a noastra, buna sau rea, se revarsa in lume in valuri concentrice, atingand iremediabil vietile altora. Un act necugetat - falsificarea unui cupon de catre doi scolari - atrage dupa sine o serie de evenimente dezastruoase, care se inlantuie inexorabil potrivit legii cauzei si efectului: coruptie, ruina si moarte. Exista vreo solutie in fata puterii distructive a raului? Doar intoarcerea la adevarata dragoste crestina dintre oameni, la compasiune si bunatate fata de semenii nostri.

Ecolul 19 este o alta planeta. Iti trebuie un anume spirit de aventura ca sa te intorci acolo, asumandu-ti riscul de a trai, zi de zi, exact ca oamenii vremii, de a te obisnui cu felul lor energic de a fi, cu regulile lor de conversatie, cu numeroasele lor obiecte de imbracaminte obligatoriu de purtat in acelasi timp pe unul si-acelasi trup, cu caii si cu servitorii lor, cu inima lor moale si cu taria lor de caracter, cu oala lor de noapte si cu balurile lor, cu teribilele lor pistoale si cu neajutorarea ingrozitoare in fata bolii, cu miasmele, cu parfumurile si cu sarurile lor, cu puricii si plosnitele dezgustatoare din hanurile lor, cu privatele din curte, cu scrisorile lor enorme si cu felul atat de direct in care ti se adreseaza chiar tie, cititorule, in romanele lor. Dar riscul cel mare este sa te deprinzi cu increderea lor absoluta intr-un viitor care tie, celui venit de acolo, din viitorul in care credeau ei atat de frumos, iti strange inima. Daca ajungi sa crezi si tu in el, ca ei, reintoarcerea acasa ar putea fi plina de dezamagiri si regrete.

Dragostea este oare un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan şi Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate? Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii.

Licheaua este o figura eterna a umanitatii. Aceste pagini nu reprezinta insa un portret al lichelei universale, ci spectacolul intruparii ei in perioada numita "comunism". Licheaua care a facut cu putinta comunismul are desigur o multime din trasaturile lichelei eterne. Cu toate acestea, ceva o distinge de toate lichelele lumii: puterea ei de a se organiza si de a transforma lichelismul in regula a lumii si sistem.

"Oamenii sunt diferiți. Și ne referim aici nu la diferențe de vârstă, înălțime sau culoare a ochilor, ci la diferențe de comportament. Există un spectacol al varietății reacțiilor celor din jurul nostru la ceea ce se întâmplă în fiecare zi, iar aceste nuanțe nu ne pot fi indiferente, pentru că ne desfășurăm cu toții activitatea în mijlocul oamenilor și avem nevoie să construim relații durabile cu cei din familie, cu prieteni, cu colegi, cu clienți. Vrem să conviețuim bine, altfel spus."

"Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sunt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. Stăm față în față cu viața noastră sau cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința."

Gabriel Liiceanu: Sa acceptam ca exista gânditori în fata carora te poti "preda", ca gândurile lor, în loc sa fie "digerate pâna la a li se pierde urma", devin totodata, deîndata ce le expui si interpretezi, calea ta privilegiata de acces la lucruri. Nu exista nici o garantie ca numai drumul drept te poate duce la tinta. Exista si ocoluri convenabile. Asa cum exista si exegeze mincinoase. Citezi, sistematizezi, explici. Dar o faci pe fondul unui travesti mental: lasându-l pe celalalt sa vorbeasca, vorbesti si tu odata cu el.

"Platon a sesizat aici, sub forma unui mit ontologic, faptul ca orice iubire este o aluzie la eternitate sau, altfel spus, portia la îndemâna a muritorilor la nemurire. Timpul obisnuit si comun este abolit de continuitatea unui extaz. Ce sublim pare totul! Dar sa ne ocupam acum putin de extaz. Dupa cum numele o spune, extazul nu-i altceva decât o iesire din tine, o instalare în afara ta: ek-stasis."

"Cred ca în mai toate familiile exista câte un om deosebit, unul al carui spirit trebuie onorat prin evocarea lui perio­dica. Si pentru ca fiecare dintre noi are nevoie de repere vii, acest om, atunci când exista, nu trebuie pierdut niciodata din memoria urmasilor. Lucrul nici macar nu e foarte greu de facut. Adevarul e ca, de la o vârsta încolo, începem sa ne tragem îndarat; scurtându-se, timpul vietilor noastre cere sa fie îmbo­gatit cu viata celor care ne-au precedat."

Lucrurile stau altfel. Aici, în colonia penitenciara, principiul dupa care iau hotarârile este urmatorul: vina e întotdeauna mai presus de orice îndoiala. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, întrucât sunt alcatuite din mai multe capete si mai au si alte instante superioare. La noi, însa, nu e asa.

O carte cu doua personaje: un cunoscut si un necunoscut, care se întâlnesc si se înfrunta. Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de persoana publica. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de om pur si simplu. El e personajul principal al cartii: omul cu tainele si spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevarat cauta sa-l descopere odata cu fiecare noua pagina. Cine sunt eu?

Opt nuvele, opt poveşti de iubire, opt femei. De la vânzătoarea modestă la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soţia dezamăgită la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deţinuta politic la prinţesa nonconformistă, chipurile dragostei se schimbă, deşi nevoia de fericire rămâne mereu aceeaşi.

Milarepa e marele yoghin tibetan, înţeleptul enigmatic ce a străbătut nouă veacuri, distilând, transmutaţie după transmutaţie, toate experienţele lumii de carne şi spirit. Acum locuieşte în visele parizianului Simon şi-l tulbură noapte de noapte cu aceeaşi nălucire de nepătruns, aşa încât viaţa trăită şi viaţa visată încep să se amestece până la confuzie. Cheia enigmei e oferită de o femeie stranie pe care Simon o întâlneşte într-o cafenea din Parisul diurn.

Inegalabila prin atmosfera castelana decadent-lugubra, prin sugestia subteranului, a claustrarii si damnarii, prin misterul maladiv al celor doi gemeni spectrali, dar si prin eleganta întunecata a limbajului - nu ascultati acest audiobook noaptea! -, capodopera lui E. A. Poe a inspirat, printre altele, cea mai misterioasa proza din literatura româna. Frumusetea stilistica a inclasabilului text "Veghea lui Roderick Usher" scris de poetul Ion Barbu, fan declarat al lui E. A. Poe, este egalata doar de perfectul ei ermetism." (Marius Chivu)

Viziunea unei lumi absurde e povestită de un glas iluminat de ironie. Peste umorul anarhic al lui Urmuz se aşază, ca o cuvertură de brocart, vocea de crainic înţelept a lui Victor Rebengiuc. Cuvintele foşnesc de haz în această rapsodie a inadecvării. Aflaţi cum arată un popă ardelenesc care ţine în mână o sintaxă. Surprindeţi doi oameni care tocmai coboară din maimuţă. Asistaţi la compunerea unui madrigal prin apăsarea degetului pe hârtie şi descoperiţi că Nirvana e vecina noastră de circumscripţie.

"Scriind paginile acestui jurnal de idei, nu m-am putut desprinde de imaginea "spiritului universal" ca activitate a unui uriaș creier al omenirii traversat fără încetare de ideile celor care, de-a lungul câtorva mii de ani, au gândit în beneficiul speciei noastre. Ramificațiile ideilor exprimate de fiecare dată altfel, adăpostite de acest mega-creier, reprezintă cultura lumii.

"Cei morţi" sunt oare morţii din cimitirele Irlandei acoperite de zăpada care nu mai conteneşte să cadă? Şi, printre ei, Michael Furrey, cel despre care Gabriel Conroy află pe neaşteptate de la soţia lui că a murit la 17 ani "din dragoste pentru ea"? Sau "cei morţi" sunt oaspeţii invitaţi de Crăciun, într-o veche casă din Dublin, la petrecerea dată de domnişoarele Morkan, mătuşile lui Gabriel, şi care pleacă de acolo convinşi că în seara aceea "au trăit din plin"?

În ziua de astăzi, asistăm la o decadență a muzicilor rurale și urbane. Ele nu mai au forță, energie și valoare. Se desfășoară în formule stereotipe și uniformizate. Libertatea de a hori nu se lasă însă învinsă de trecerea vremii. Horitorul trebuie "să stâmpere". De aceea se spune că horea nu stă în orice trup. Nu se cuibărește oriunde. Horitul este un dar spiritual, înseamnă inspirație, măiestrie, este un prilej care îți aduce fericire și izbândă.

Acest audiobook contine doua capitole din ultima editie a volumului Declaratie de iubire de Gabriel Liiceanu. "Sebastian, mon frère" este textul unei conferinte pe care autorul a fost invitat sa o sustina in fata Comunitatii evreiesti din Romania, la 13 aprilie 1997. Scrisoare catre un frate mai mare reprezinta paginile, aparute mai intai in Epistolar (Cartea Româneasca, 1987), pe care Gabriel Liiceanu i le-a trimis din Paltinis lui Petru Cretia la 28 martie 1985.

"Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni, ei nu pot fi multi, pe care i-a preluat in el si i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata." (Gabriel Liiceanu)