Deci, când a cunoscut Domnul că fariseii au auzit că Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan

(deşi Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Săi),

a părăsit Iudeea şi a mers din nou în Galileea.

Şi trebuia ca El să treacă prin Samaria.

A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său.

Şi acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a aşezat astfel lângă izvor. Era pe la ceasul al şaselea.

A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus ·i-a spus: „Dă-Mi să beau“

(pentru că ucenicii Săi plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare).

Femeia samariteancă I-a spus deci: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă?“ pentru că iudeii nu au relaţii cu samaritenii.

Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie“.

Femeia ·I-a spus: „Doamne, nu ai cu ce să scoţi şi fântâna este adâncă; de unde ai deci apa cea vie?

Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi fiii lui şi vitele lui?“

Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou;

dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, ţâşnind spre viaţă eternă“.

Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez şi nici să nu mai vin aici să scot“.

Isus i-a spus: „Mergi, cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“.

Femeia a răspuns şi a zis: „Nu am bărbat“. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat»,

pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta ai spus adevărat“.

Femeia I-a spus: „Doamne, văd că Tu eşti profet.

După acestea, Isus şi ucenicii Săi au venit în ţinutul Iudeii; şi acolo stătea cu ei şi boteza.

Şi boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau multe ape acolo; şi veneau şi erau botezaţi,

pentru că Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.

Dar a fost o discuţie a ucenicilor lui Ioan cu un iudeu, despre curăţire.

Şi au venit la Ioan şi i-au spus: „Rabi, Cel care era cu tine dincolo de Iordan, despre care ai mărturisit tu, iată, Acesta botează şi toţi vin la El“.

Ioan a răspuns şi a zis: „Un om nu poate primi nimic, dacă nu-i este dat din cer.

Voi înşivă îmi sunteţi martori că am spus: «Nu sunt eu Hristosul», ci: «Sunt trimis înaintea Lui».

Cine are mireasa este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Deci această bucurie a mea este împlinită.

El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.

Cine vine de sus este mai presus de toţi. Cine este de pe pământ, de pe pământ este şi de pe pământ vorbeşte. Cine vine din cer este mai presus de toţi

şi, ceea ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte; şi nimeni nu primeşte mărturia Lui.

Cine a primit mărturia Sa a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.

Pentru că Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.

Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui.

Cine crede în Fiul are viaţă eternă; şi cine nu se supune Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“.

Adevărat, adevărat îţi spun: noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut, şi voi nu primiţi mărturia noastră.

Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune cele cereşti?

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.

Şi, cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului,

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.

Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.

Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Cel care crede în El nu este judecat; dar cel care nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Şi aceasta este judecata: că lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Pentru că oricine face rău urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie condamnate.

Dar cel care practică adevărul vine la lumină, ca faptele lui să se arate, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu“.